Forumul Hunedoara

non comercial


Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

Istoria orasului

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

1 Istoria orasului la data de 26.11.09 10:54

Nicolae


Hunedoara (maghiară Vajdahunyad, germană Eisenmarkt, în trad. Târgu Fierului) este cel mai mare oraş din judeţul Hunedoara, Transilvania, România.

Are o populaţie de 71.257 locuitori (2002)

Atestată documentar la 1265 sub numele Hungnod, conform registrului de dijme papale, Hunedoara va cunoaşte o dezvoltare impetuoasă şi va juca un rol important în istoria României. Vechimea acestei aşezări ce a luat naştere la poalele dealului Sânpetru la confluenţa râurilor Cerna şi Zlaşti, este mult mai adâncă în negurile timpului decât atestarea documentară. Arheologii au descoperit atât în vatra oraşului cât şi în satele din împrejurimi de unde îşi trage seva, urme de locuire, datând din epoca pietrei. De asemenea pe Dealul Sânpetrului dăinuiesc într-o deplină succesiune urme materiale din epoca bronzului şi a fierului. Au fost găsite pe terasele din jurul cetăţii un depozit, mai mult de o tonă de lupe mari de fier şi un atelier metalurgic comportând opt cuptoare din vremea daco-geţilor. În actualul areal de locuire al hunedorenilor s-au descoperit tezaure monetare din vremea dacilor, cunoscute sub denumirea “de tip Hunedoara”, precum şi monede romane de tip republican sau imperial cuprinzând o perioadă de timp îndelungată (183 î.Hr.-sec. III. d.Hr.) ceea ce dovedeşte puternice contacte economice şi nu numai, între două civilizaţii, una a “cetăţii eterne Roma” şi alta plămădită de nemuritorii antichităţii daco-getice.

În urma cuceririi Daciei de către Imperiul Roman, zona Hunedoarei a atras atenţia lumii romane prin bogăţiile sale, în special fierul. Acest fapt este ilustrat de urmele descoperite la Teliuc, o “villa rustica”, pe dealul Sânpetru era un castru roman în care se instalează un post de pază a Legiunii a XIII-a Gemina. Urme s-au mai descoperit lângă Castelul Huniazilor şi lângă gară. De asemenea, vestigii din această epocă există şi în satele Cinciş-Cerna, Pestişu Mare unde era un vicus (sat roman), Mănerău, Nandru, Ghelari, etc.

În 1409, la 18 octombrie, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg dăruieşte şi înnobilează pentru faptele militare deosebite pe cneazul Voicu din Cinciş, fiul lui Şerb. În acelaşi document pomeneşte şi pe alţi membrii ai familiei ca stăpânitori ai cetăţii şi domeniului regal Hunedoara. Este vorba de Mogoş şi Radu, fraţii...şi Iancu, fiul lui Voicu. Din acest moment, cetatea Hunedoara cunoaşte o nouă etapă a dezvoltării sale. Iancu a amenajat cetatea pentru locuit, a construit sala cavalerilor şi sala dietei în stil neogotic înfrumuseţat de logiile exterioare ale acestei săli. De asemenea s-a construit aripa şi turnul “ne boisa”(nu te teme), un eventual loc de refugiu în caz de primejdie.

După moartea lui Iancu de Hunedoara la 11 august 1456 la Zemun, lângă Belgrad, în Ungaria au loc lupte interne pentru tron în care sunt implicaţi şi succesorii eroului din Hunedoara, lupte care dau câştig de cauză fiului lui Iancu, Matei Corvin, care devine rege al Ungariei medievale. În acest răstimp, soţia lui Iancu, Elisabeta şi fiul lor Matei vor continua lucrările de modernizare; în aripa Matei, se pictează fresca murală ce sugerează originea românescă a lui Iancu. Secolul XVII marchează noi lucrări la castel legate în mare parte de numele principelui Gabriel Bethlen. Se construieşte aripa Bethlen (1622) aşa cum o demonstrează şi o inscripţie descoperită pe ancadramentul unei ferestre.

În timpul Corvinilor, Hunedoara devine târg (= opidum) al fierului, metal pe care pădurenii îl valorifică pentru alte produse, având valoarea de monedă. Avantajul economic din această epocă al domeniului şi oraşului Hunedoara se va menţine şi în secolele următoare. Oraşul va ajunge în secolul XVII la o stare prosperă, locuitorii săi fiind scutiţi de dări faţă de stat. Au beneficiat de privilegii încă din vremea regelui Matei Corvin, care în 1480 îi scuteşte pe hunedoreni de plata oricăror dări, scutiri care se păstrează şi în secolele urmatoare. Ca urmare creşte numărul locuitorilor care variază între 784 în 1512 şi 896 în secolul al XVII.

După moartea lui Matei Corvin, Hunedoara intră în stăpânirea fiului acestuia Ioan, care se stinge de tânăr. Soţia sa Beatrice de Frangepan, se va recăsători cu Georg de Hohenzolern, marchiz de Brandenburg în 1509. Georg de Brandenburg nu se va stabili în Hunedoara. El va numi un castelan cu drept de reprezentare, pe Gheorghe Stolcz.

În 1514 a izbucnit răscoala ţărănească ce a fost condusă de Gh. Doja. Cu acest prilej, mulţi ţărani de pe domeniul Hunedoarei au fost închişi în cetate drept pedeapsă. Cu sprijinul nobilimii, Ioan Zapolya va înăbuşi răscoala.

Sfârşitul sec. XVIII, precum şi secolele XIX şi XX, marcheză probleme noi, legate de conştiinţa de neam, de spiritualitate. Aici s-a dezvoltat o spiritualitate românească autentică. În numeroasele biserici sau mănăstiri ortodoxe ca cele de la Cinciş-Cerna, Plosca, Prislop, Nădăştie, Mănerău, Zlaşti şi altele au fost şcoli de dascăli, numeroşi cnezi romani îndeplinind funcţia de preoţi şi dieci. Din păcate nu cunoaştem cu exactitate vechimea acestor locaşe de lumină.

După Al Doilea Război Mondial, conform concepţiei vremii, industria hunedoareană a cunoscut o dezvoltare fără precedent. În preajma revoluţiei din 1989, în Hunedoara, se produceau peste 3 mil. tone de oţel, peste 2 mil. tone cocs metalurgic, încălţăminte, tricotaje etc. Această dezvoltare a atras forţă de muncă. Populaţia oraşului a ajuns la un maximum de 89.000 locuitori. Ca urmare s-a dezvoltat spaţiul de locuit, şi s-au construit noi aşezăminte de învăţământ, sănătate sau cultură. S-au construit 12 şcoli generale, 5 licee, un spital modern, un institut de învăţâmant superior, două stadioane, o sală de sport, piscină, iar dupa 1989 s-a construit o popicărie modernă, capabilă să găzduiască mari concursuri internaţionale. Conducerea supracentralizată, ineficienţa cronică şi sugrumarea oricărei urme de liberă iniţiativă au provocat însă începând din anii '80 degradarea economiei. Din cauza sărăciei tot mai accentuate, a lipsei de libertate şi a opresiunii s-au creat tensiuni sociale şi nemulţumiri ce au explodat în decembrie 1989. Primul primar de după 1989 al Hunedoarei a fost ing. Marcu Ioan, urmat apoi în 1990 de ing. Doda Viorel. În urma alegerilor din 1992 a devenit primar dl.ec. Remus Mariş, care a fost reales şi în legislaturile următoare (1996-2000, 2000-2004), iar în urma alegerilor din 2004 a fost ales primar dl.ing. Schiau Nicolae. Din iunie 2008 şi până în prezent, dl. Ovidiu Hada (PNL) este primarul Hunedoarei.



stema orasului din perioada interbelica

fotografii vechi din Hunedoara:
http://fotohd.wordpress.com

2 Re: Istoria orasului la data de 28.12.09 11:26

hunedorean


1. Peşteri cu urme de locuire.
a) Peştera Nr. 1.
În această peşteră s-a locuit în timpul culturii Coţofeni. [50]
b) Peştera Nr. 2.
În această peşteră s-a locuit în timpul culturii Coţofeni. [51]

2. Staţiuni arheologice cu stratigrafie complexă.
a.1.) Punctul Dealul Sânpetru.
Pe coama dealului se află o fortificaţie de pământ, alungită, greu de datat. După unele păreri ea ar data din perioada de cumpănă dintre mileniile I şi II d.Chr. Ea ar fi funcţionat până la invazia tătaro-mongolă din 1241.

Materialele ceramice cele mai numeroase aparţin culturilor Coţofeni, Wietenberg şi Basarabi.
Aici au fost descoperite şi urme dacice de secol I î.Chr. ca şi urme romane.
Cu ocazia îngropării unor conducte şi construirii bazinului de apă s-au descoperit materiale arheologice din epoca bronzului (cultura Wietenberg), Hallstattului timpuriu şi mijlociu, epocii dacice şi romane. [52]
a.2.) Punctul Creasta din faţa turnului Neboisa.
Cercetările ultimilor ani au dus la descoperirea unor locuiri şi depuneri rituale databile în mai multe epoci istorice: paleolitic, eneolitic (materiale ceramice răzleţe Tiszapolgár), epoca bronzului (materiale ceramice Wietenberg), epoca fierului (depuneri rituale şi resturi de complexe arheologice Basarabi), dacice (depuneri rituale de secolele II-I î.Chr. şi I d.Chr.) şi medievale. [53]
a.3.) Punctul Grădina Castelului.
Terasa din acest punct înconjoară în partea de SE Dealul Sânpetru.
Locuirea de aici aparţine epocilor Starčevo-Criş, Petreşti, Wietenberg, Basarabi, epocii dacice şi medievale.
S-a descoperit şi un val datat în vremea culturii Basarabi.
Tot aici s-au efectuat înmormântări în perioada culturii Basarabi şi în perioada medievală târzie. [54]
a.4.) Punctul Biserica Reformată sau Cimitirul Reformat.
Punctul este situat către botul terasei înalte din dreapta Pârâului Zlaşti, în apropierea confluenţei acestuia cu râul Cerna.
Materialele arheologice descoperite aici aparţin culturilor Starčevo-Criş, Turdaş (?), Petreşti cu elemente Vinča C, Coţofeni, Wietenberg, Hallstattului timpuriu, Basarabi, epocii dacice, romane şi medievale. [55]
a.5.) Lângă Castelul Corvinilor se află urme de construcţii romane (?). [56]
a.6.) Castelul Corvinilor.
Castelul este construit în partea de sud a oraşului, pe un pinten stâncos, în apropierea confluenţei dintre râul Cerna şi Pârâul Zlaşti.
Prima fază a castelului se poate data la începutul secolului al XIV-lea (gotic timpuriu) d.Chr., când aici funcţiona deja o cetate.
O dată cu secolul al XV-lea d.Chr. începe perioada glorioasă a castelului sub Ioan de Hunedoara.
Forma actuală a castelului rezultă din restaurările ultimului veac şi jumătate, aspectul său fiind unul eterogen.
Din loc în loc se observă şi pietre fasonate în stilul celor folosite pentru construirea cetăţilor dacice, fapt ce ne face să ne gândim la existenţa unei cetăţi dacice de secol I d.Chr. în zona Hunedoarei sau a castelului. [57]

b) Punctul Biserica Sfântul Nicolae.
Aceasta se află în faţa Bisericii Reformate, peste râul Cerna.
Materialele arheologice preistorice aparţin unui aspect timpuriu al culturii Vinča.
Materialele medievale se datează din secolul XV d.Chr. [58]
c) Punctul Chizid, Strada Rotarilor.
Aici s-a descoperit, pe lângă ceramică preistorică aparţinând perioadei hallstattiene, şi un mormânt de luptător din perioada medievală târzie. [59]
d) Punctul Strada Elisabeta Mărgineanu.
Cu ocazia săpării unui şanţ pentru îngroparea unor conducte de gaz metan s-au descoperit materiale ceramice Starčevo-Criş IIIB, hallstattiene şi epocii moderne. [60]

c) Punctul Buituri.
c.1.) La locul numit Fântâna lui Ioan se află un punct fosilifer. [61]
c.2.) Pe terasa înaltă a râului Cerna s-a descoperit o aşezare neolitică, una de epoca bronzului şi o alta medievală. [62]
c.3.) Cercetările de suprafaţă au dus la descoperirea unor piese musteriene. [63]
c.4.) Într-o carieră de nisip s-a descoperit un depozit de bronzuri şi un lanţ de aur (Ha B1). [64]

3. Vestigii preistorice.
a) Punctul Judecătorie sau Biserica Catolică.
Aşezarea neolitică de aici poate fi legată de faza târzie a culturii Turdaş. Ea se găseşte plasată în partea central-estică a oraşului, pe strada Revoluţiei. [65]
b) Punctul Judecătoria Veche.
Materialele ceramice descoperite în acest punct arată existenţa unei aşezări neolitice. [66] Ea se află, însă, în zona judecătoriei noi şi pieţei centrale a municipiului.
c) În localitate este semnalată o aşezare Tiszapolgár. [67]
d) Punctul Gara CFR.
În acest punct s-au descoperit fragmente ceramice Coţofeni. [68]
e) Punctul Valea Seacă.
De aici provin materiale cioplite paleolitice. [69]

4. Vestigii dacice.
a) De pe teritoriul de SV al oraşului provine o toartă de bronz greco-italică, ornamentată cu motive animaliere, datând din a doua vârstă a fierului. [70]
b) De pe teritoriul oraşului provine o brăţară dacică de argint. [71]

5. Vestigii de epocă romană.
a) Punctul Triaj.
La ieşirea spre Simeria s-a descoperit un altar funerar şi resturi de sarcofage de cărămidă romane.
Tot aici se află şi aşezarea romană, precum şi un post militar de pază. [72]

6. Vestigii prefeudale.
a) Din localitate provin o pereche de cercei poliedrici din aur databili în secolul V d.Chr. [73]
b) Punctul Dealul Comorilor.
Pe acest deal, aflat către Răcăştia, s-a cercetat o necropolă de secolele XI-XII d.Chr. [74]


7. Vestigii medievale.
a) În Buituri a funcţionat o mănăstire. Iniţial construită pentru augustini, din anul 1470 ea este franciscană observantă.
După perioade îndelungate de desfiinţare şi reînfiinţare, mănăstirea este renăscută o dată cu anul 1990 cu hramul Sfintei Fecioare. [75]
b) Punctul Dealul cu Comori.
Cimitirul medieval timpuriu se află la NV de municipiul Hunedoara (114 morminte).
Acesta se încadrează în secolul XI d.Chr. [76]
c) Mănăstirea ortodoxă a funcţionat cu siguranţă înainte de 1765. [77]
d) Punctul Strada Toamnei 12-13 bis.
Cu ocazia unor lucrări edilitare s-au descoperit materiale ceramice medievale. [78]

8. Descoperiri monetare.
- aici s-au descoperit întâmplător, în anul 1911, 42 denari republicani romani, unul de la Vespasian şi o tetradrahmă a Macedoniei Prima;
- un tezaur dacic se descoperă în arealul localităţii în anul 1905. Acesta era format din 1138 de monede;
- o monedă bizantină este descoperită în anul 1911, în cimitirul de pe Dealul Comorilor;
- în inventarele Muzeului din Deva există 998 monede medievale provenind din hotarul Hunedoarei. [79]

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum