Forumul Hunedoara

non comercial


Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

Manastirea si Cetatea Colt

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

1 Manastirea si Cetatea Colt la data de 26.12.09 3:35

hunedorean


http://www.formula-as.ro/2003/560/societate-37/societate-3999

http://www.turismtur.ro/zonacolt.htm

castelul din Carpati, o iubire secreta
http://www.turismtur.ro/castelcarpati.htm

2 poze la data de 29.03.10 12:58

cami33




http://bogdanbalaban.ro/galerie/index.php?gal=Suseni-28-05-2009

3 Re: Manastirea si Cetatea Colt la data de 12.06.10 0:00

Nicolae


http://cetateacolt.tripod.com/

4 Re: Manastirea si Cetatea Colt la data de 27.09.10 19:14

siderurgistul






5 Re: Manastirea si Cetatea Colt la data de 21.10.10 1:43

romeo


CASTELUL DIN CARPATI

fotopoveste de Paul Agarici


Treizeci si doi de ani ani am cautat amanuntele acestor locuri. Le-am aflat pe cand eram fotoreporter la « Flacara », in 1982. Din cana in cand am intrat prin biblioteci si am cautat sa ma lamuresc. Cand am inceput sa aflu am socotit ca trebuie sa va spun si Dumneavoastra, sa va fac sa simtiti tainele fiintei care a ales o carte in locul altor marunte metode pentru tulburarea mintii si, mai ales, sentimentul nobilei spite romanesti.

* * *

Tara Hategului! Aceasta zona cuprinsa intre muntii Retezat, Godeanu si Tarcu este, fara doar si poate, cel mai tainic loc din Romania! Cu oameni ciudati si asezari absolut misterioase: Santamaria-Orlea, cu o biserica din secolul XIII, Sarmisegetuza Ulpia Augusta, Sarmisegetuza lui Decebal, Hateg, adica rezervatia de zimbri, Densus, comuna lui Ovid Densusianu, Densus unde se afla cea mai veche si cea mai stranie biserica din Romania, „ cea mai frumoasa” cum o numea Nicolae Iorga, Tustea, un sat mic in care s-au descoperit dinozauri si oua de dinozauri, Cetatea de Colti, ridicata la 1.251 m... apoi, in Tara Hategului exista „ LE CHATEAU DES CARPATHES ” subiectul cartii omonime a lui Jules Verne!

Jules Verne nu a fost niciodata in Romania! Este cert! Scriitorul copilariei noastre a iubit o romanca, o „castelana” ratacita prin Paris si care, cu o noblete si rabdare incredibila, feminina, i-a povestit himerele romananesti, poate zile, poate nopti, fermecandu-l pe JulesVerne, facandu-l s-o iubeasca si sa ne iubeasca pe noi, romanii, ruinele castelului si „ aceasta veche tara a dacilor, cucerita de Traian in primul veac al erei crestine ”, cum spunea.

Cat de mare a fost iubirea, cat de genial a fost JulesVerne incat sa poata patrunde pana la amanunt istoria noastra, nume si locuri pe care, fara suparare, nici chiar multi romani de azi nu le cunosc? Fireste, „ Castelul din Carpati ” nu este „ Iliada ” lui Homer si nici eu Shliemann, misteriosul descoperitor al Troiei!

Teribila este descrierea lui Jules Verne: „ De pe platforma superioara a donjonului, privelistea se intinde pana la ultima limita a muntilor. In spate unduie lantul inalt si atat de capricios ramificat, care alcatuieste hotarul cu Valahia. In fata se adanceste sinuosul pas Vulcan, singurul drum practicabil intre provinciile limitrofe. Dincolo de valea celor doua Jiuri se ivesc targusoarele Livezeni, Lonea, Petrila, Petroseni, stranse la gura puturilor, slujind exploatarii acestui bogat bazin carbonifer. Apoi, in ultimele planuri, o minunata ravaseala de forme impadurite la baza, inverzite pe coaste, sterpe in varf, pe care le domina piscurile abrupte ale Retezatului si ale Parangului. In sfarsit dincolo de Valea Hategului si albia Muresului... in fundul acestei palnii, depresiunea solului alcatuia odinioara un lac in care se varsau cele doua Jiuri, inainte de a fi gasit o trecere prin lantul muntos. Acum depresiunea nu mai este decat o exploatare carbonifera, cu inconvenientele si avantajele ei...”

Castelul din Carpati se afla, in mod cert, intr-un punct al soselei Caransebes-Hateg, unde un indicator spune: 6 km de la Sarmizegetusa-Ulpia si 9 km pana la Hateg! Apoi drumul este cumplit pentru orice masina normala... „ In acest tinut al celor doua Jiuri nimeni nu s-ar invoi sa calauzeasca un calator spre Castelul din Carpati, oricare i-ar fi rasplata ”, scrie Jules Verne. Iar mai jos: „ Nimanui nu i-ar fi dat prin minte sa se incumete a-l vizita. Raspandea in jur spaima molipsitoare, dupa cum o mlastina nesanatoasa imprastie miasme pestilentiale, numai a te apropia pana la un sfert de mila insemna sa-ti risti viata in lumea asta si mantuirea sufletului in cealalta ” …

Povestea „ Castelul din Carpati ”, a Castelului Colti (biraul Colt este unul din eroii povestirii), i-a fost spusa lui Jules Verne de o castelana romanca, unul dintre ultimii proprietari ai castelului, de fapt, povestea ruinelor Castelului Colti despre care aminteste scriitorul. In adevar, castelul a fost facut in secolul XII-XIII si a apartinut familiei feudale romanesti Candea din Rau de Mori. Buni militari, administratori, orgoliosi in afirmarea culturala, candestii au fost cea mai notabila familie locala din Hateg. Destinul acestei familii a fost tragic; s-au impacat cu puterea abia după ce unul dintre ei a murit in chinuri, aparand ideea de libertate sprijinita de Tara Romaneasca. Candea I era fiul lui Mihai I „ executatul ”, iar Ioan I Candea, fiul lui Candea I, a avut un fecior, Latcu-Ladislau, care a daruit Manastirii Neamtului o „ Evanghelie ”... La 1472, in moda vremii, pentru liniste si privilegii, familia Candea devine Kendeffy, iar apoi, rand pe rand, nu mai ramane nimic din ea. Doar ruinele unui castel ciudat! Doar dragostea dintre o castelana, Kendeffy, si un scriitor, genial, de limba franceza, Jules Verne... La Paris. Capitala culturii mondiale.

Este absolut impresionant cum a stiut Jules Verne toate astea: „ Ciudata farama din imperiul Austriei, aceasta Transilvanie, Erdely, in limba maghiara, adica «Tara padurilor»! Se margineste cu Ungaria la nord, cu Valahia la sud, cu Moldova la vest”... „ in toata aceasta parte a Transilvaniei, nu se vorbeste nici germana, nici maghiara, ci romana – pana si printre cele mai cateva salase de tigani, stabili mai degraba decat nomazi prin feluritele sate ale comitatului. Acesti straini adopta limba tinutului, asa cum ii imprumuta si religia...”

„Castelul din Carpati” este, in sine, o poveste tulburatoare, cu atat mai tainica incat acum am aflat impreuna unde exista. Este ciudat ca Jules Verne „ a uitat ” sa ne spuna unde este! Sau nu a vrut! Sar nu a putut... Am oferi acum imaginea castelului pentru o viitoare coperta a unei reeditari, am vorbi cu multi altii, despre acest loc memorabil... Cu siguranta, altii, prin alte parti, ar face-o si ar considera-o o mandrie nationala. Dar noi? Vom pune macar o pancarta indicatoare „Aici se afla Castelul din Carpati despre care a scris Jules Verne...”? Chiar si o tabla desenata schizoid, asa cum sunt multe pe meleagurile Romaniei de azi. I-asi darui domnului Ioan Molot, presedintele Consiliul Judetean Hunedoara, cateva imagini raw ca sa faca un semn rutier ca aici este Castelul din Carpati. Poate ca inca nu i s-a diluat sangele de mot pe care il are de la parintii sai. Poate il ajuta cineva sa-l citeasca pe Jules Verne ca inteleaga locurile pe care nu le stie.

Ce dram de cultura sau bucurie istorica ne-ar indemna să o facem? Jules Verne a fost in stare sa scrie despre noi un intreg roman, iar noi, acum, trebuie sa facem doar o insemnare la rascrucea unei sosele nationale. Cine stie cand? Vai Doamne ! Nu mai sunt nici castelane si nici Jules Verne... Am ramas doar noi! Si castelul... „ Castelul din Carpati ”, Castelul Colti mai exista... Si nici dragoste de pamant !

Scrie Jules Verne: „ Ce arhitect a ridicat pe podisul acela, si la ce inaltime? Nu se stie, iar indraznetul artist a ramas necunoscut, de n-o fi cumva romanul Manole, cel atat de falnic cantat de legendele valahe si care a zidit la Curtea de Arges, vestitul palat al lui Radu Negru. Daca in jurul arhitectului mai staruie indoieli, nu exista nici una cu privire la familia care stapanea cetatuia. Boierii Gorj stapaneau tinutul din vremuri imemoriale. Au fost amestecati in toate razboaiele care au insangerat provinciile transilvane; au luptat impotriva ungurilor, a sasilor, a secuilor; numele lor figureaza in cantecele si doinele unde se perpetueaza amintirea acestor nenorocite perioade; aveau drept deviza faimoasa lozinca valaha: Da pana la moarte!

Si-si dadura, si-si varsara pentru cauza independentei sangele, acest sange care le venea de la romani, strabunii lor. Se stie, atatea silinte, jertfe si sacrificii n-au dus decat la cea mai nedemna asuprire a urmasilor acestei rase viteze. Ea nu mai are existenta politica. Trei calcaie au zdrobit-o. Dar valahii din Transilvania nu deznadajduiesc ca-si vor scutura jugul. Viitorul le apartine si ei repeta, cu o incredere de nezdruncinat, cuvintele in care li se concentreaza toate nazuintele: « Romanul nu piere! »

Ei bine, aceste ultime trei cuvinte apar in limba romana in cartea scrisa, in limba franceza, de Jules Verne, in colectia Hetzel la 1892 !

http://fotomaniacu.blogspot.com/search?updated-max=2010-10-18T07%3A02%3A00%2B03%3A00&max-results=12

Continut sponsorizat


Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum